Reacţia RNMR cu privire la comasarea unor muzee din Cluj

Mesaj RNMR:

Reţeaua Naţională a Muzeelor şi-a exprimat punctul de vedere legat de comasarea muzeelor aflate în subordinea CJ Cluj, printr-un document oficial expediat conducerii CJ şi a Direcţiei de Cultură a CJ.

 

Recomandarea nostră este de a NU se pune în practică o astfel de propunere, iar RNMR a venit cu soluţii concrete în sprijinul rezolvării eficiente a situaţiei din Cluj.

 

Vă ataşăm documentul expediat către CJ Cluj – RNMR privind comasarea muzeelor din Cluj.

Comunicatul Comitetului National Roman ICOM cu privire la muzeele aflate in administrarea Consiliului Judetean Cluj

Comitetul Naţional Român al Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM) – partener strategic al UNESCO şi principala organizaţie de specialitate din lume, în domeniul muzeelor – îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la propunerea desfiinţării, prin comasare, a trei muzee, Muzeul de Artă Cluj, Muzeul Etnografic al Transilvaniei şi Muzeul Memorial „Octavian Goga“, urmând ca instituţia nou creată să poarte numele de „Complexul Muzeal Judeţean Cluj“.

Iniţiativa, care ar urma să fie discutată în Consiliul Judeţean Cluj, este, din punctul nostru de vedere, ilegală, din două motive. Pe de o parte, Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost înfiinţat prin decret regal; prin urmare, orice reorganizare a instituţiei se poate face, astăzi, doar prin hotărâre a Guvernului sau printr-un act cu valoare juridică superioară acesteia. În al doilea rând, nu există nici o solicitare pentru avizarea acestei reorganizări, adresate organismului de specialitate al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, care este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

Aşa după cum este cunoscut, România a mai trecut prin experienţa comasării muzeelor în aşa-zise „complexe muzeale judeţene“, în ultimul deceniu al dictaturii comuniste. Experienţa a dovedit că măsura a fost dezastruoasă pentru muzee, pentru protejarea patrimoniului cultural şi pentru cultură, în general. Reluarea acestei idei, 30 de ani mai târziu, nu are nici azi, aşa cum nu a avut nici atunci, vreun efect economic notabil, dar, în schimb, aduce prejudicii funcţionării normale a instituţiilor muzeale şi, în consecinţă, duce la scăderea valorii actului cultural. Cele trei muzee sunt de anverguri deosebite (Muzeul de Artă Cluj este de importanţă naţională, Muzeul Etnografic al Transilvaniei este de importanţă regională, iar Muzeul Memorial „Octavian Goga“ este de importanţă locală) şi, evident, cu profiluri extrem de diferite. Comasarea lor ar duce, aparent, la mici economii, prin desfiinţarea unor posturi de conducere, dar problemele de administrare ar crea, pe de altă parte, cheltuieli mai mari decât cele actuale.

Ne exprimăm speranţa că membrii Consiliului Judeţean Cluj vor ţine cont de aceste argumente şi că vor abandona ideea desfiinţării celor trei muzee.

Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU
Preşedintele Comitetului Naţional Român ICOM

24 ian 2011

Seminarul anual de educaţie muzeală

 

Au fost două zile pline, în care s-au prezentat proiecte de educaţie din muzeele româneşti. A fost interesant pentru că s-a oferit o imagine de ansamblu asupra dinamismului acestui sector al activităţii muzeale. Ce am constatat:

– Numărul şi complexitatea programelor educaţionale pare să fi crescut

– Este o oarecare stereotipie în programe; majoritatea se adresează copiilor şi şcolilor. Au început să fie oferite câteva programe pentru adolescenţi şi pentru nevăzători.

– Se pune mult suflet în programe, dar nu pare să se acorde o prea mare atenţie îmbunătăţirii programelor şi realizării de programe mai creative. Nu s-a prezentat nici o evaluare sistematică a rezultatelor programelor derulate.

Prezentarea programelor educaţionale a fost cu totul deficitară. În marea majoritate a cazurilor nu s-a făcut nici o analiză, sau măcar o prezentare sistematică. S-a făcut de obicei o descriere a activităţilor, presărată cu numeroase imagini care nici măcar nu păreau să fie selectate după un criteriu sau cu un scop anume.

O altă problemă a fost lipsa de flexibilitate a majorităţii lectorilor. Fiecare avea la dispoziţie 15 minute, lucru ştiut înainte de prezentare. Aproape toţi au depăşit acest timp şi când li se spunea acest lucru, sau li se atrăgea atenţia că mai au 2 minute, mulţi nici măcar nu au făcut efortul să sintetizeze restul informaţiilor. Parţial întârzierea mare la care s-a ajuns a fost şi vina organizatorilor. Nu au oprit de la început pe lectorii care se lungiseră foarte mult şi probabil că unii dintre ceilalţi au considerat că este dreptul lor să vorbească la fel de mult… A mai fost şi o scenă penibilă în care moderatoarea – care pe bună dreptate şi cu mare delicateţe a atras atenţia unui lector, care se cam pierduse în nişte chestiuni teoretice foarte generale, că depăşeşte timpul şi că ar fi util pentru toată lumea să treacă la studiul de caz – a fost apoi apostrofată destul de violent şi nejustificat de una dintre participante care a acuzat-o de lipsă de respect faţă de lectori.  

Concluzia mea în urma celor două zile de seminar este că e nevoie de mult mai mult profesionalism în acest domeniu, dar că muzeele oferă programe educative mai multe şi mai variate.