Marketingul și educația în muzee

In perioada 4-5 oct. 2012, la Sibiu, are loc cea de-a treia sesiune a conferinței Marketingul si educația în muzee. Organizatori sunt Muzeul ASTRA și Rețeaua Națională a Muzeelor din România.

Mai multe detalii: Marketingul si educatia in muzee

 

Seminar anual de Educație Muzeală – Ministerul Culturii

In perioada 16-17 noiembrie 2011, Ministerul Culturii si Patrimoniului National impreuna cu Muzeul Antipa organizeaza la sediul Muzeului (Sos. Kiseleff nr. 1, Bucuresti, sector 1) editia a VI-a a Seminarului Anual de Educatie Muzeala avand ca tema: “Modele de buna practica in anul 2011 ”.
La lucrarile seminarului sunt invitati sa participe specialistii care activeaza in domeniul educatiei muzeale, pe baza completarii fisei de inscriere si trimiterii acesteia la adresa de e-mail: dmonicart@yahoo.com, cel mai tarziu pana in data de 10 noiembrie 2011.

Cei care au desfasurat un program de educatie muzeala in anul 2011, care s-a dovedit a fi un model de buna practica si care doresc sa-l prezinte in cadrul seminarului sunt rugati sa transmita Titlul, rezumatul prezentarilor si fisa de inscriere individuala completata pana la data de 1 noiembrie 2011. Aceste informatii se vor transmite, in format electronic, pe adresa de e-mail de mai sus.

Seminarul anual de educaţie muzeală

 

Au fost două zile pline, în care s-au prezentat proiecte de educaţie din muzeele româneşti. A fost interesant pentru că s-a oferit o imagine de ansamblu asupra dinamismului acestui sector al activităţii muzeale. Ce am constatat:

– Numărul şi complexitatea programelor educaţionale pare să fi crescut

– Este o oarecare stereotipie în programe; majoritatea se adresează copiilor şi şcolilor. Au început să fie oferite câteva programe pentru adolescenţi şi pentru nevăzători.

– Se pune mult suflet în programe, dar nu pare să se acorde o prea mare atenţie îmbunătăţirii programelor şi realizării de programe mai creative. Nu s-a prezentat nici o evaluare sistematică a rezultatelor programelor derulate.

Prezentarea programelor educaţionale a fost cu totul deficitară. În marea majoritate a cazurilor nu s-a făcut nici o analiză, sau măcar o prezentare sistematică. S-a făcut de obicei o descriere a activităţilor, presărată cu numeroase imagini care nici măcar nu păreau să fie selectate după un criteriu sau cu un scop anume.

O altă problemă a fost lipsa de flexibilitate a majorităţii lectorilor. Fiecare avea la dispoziţie 15 minute, lucru ştiut înainte de prezentare. Aproape toţi au depăşit acest timp şi când li se spunea acest lucru, sau li se atrăgea atenţia că mai au 2 minute, mulţi nici măcar nu au făcut efortul să sintetizeze restul informaţiilor. Parţial întârzierea mare la care s-a ajuns a fost şi vina organizatorilor. Nu au oprit de la început pe lectorii care se lungiseră foarte mult şi probabil că unii dintre ceilalţi au considerat că este dreptul lor să vorbească la fel de mult… A mai fost şi o scenă penibilă în care moderatoarea – care pe bună dreptate şi cu mare delicateţe a atras atenţia unui lector, care se cam pierduse în nişte chestiuni teoretice foarte generale, că depăşeşte timpul şi că ar fi util pentru toată lumea să treacă la studiul de caz – a fost apoi apostrofată destul de violent şi nejustificat de una dintre participante care a acuzat-o de lipsă de respect faţă de lectori.  

Concluzia mea în urma celor două zile de seminar este că e nevoie de mult mai mult profesionalism în acest domeniu, dar că muzeele oferă programe educative mai multe şi mai variate.